The Guardian: TTIP ar putea fi mort, dar ceva mult mai grav se întrevede la orizont

De-Clic :: The Guardian: TTIP ar putea fi mort, dar ceva mult mai grav se întrevede la orizont

de George Monbiot


Guvernele și grupurile de interese din jurul marilor corporații continuă să inventeze noi modalități de a forța privatizarea și de a se sustrage valorilor democratice - în acest caz, acordul Canada-UE



S-a terminat? Pe bune? Dacă este așa, este o victorie a unei campanii care părea fără speranță, orientată împotriva unei fortărețe a puterii politice, corporatiste și birocratice.

TTIP - Tratatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții - pare să fie mort. Ministrul economiei germane, Sigmar Gabriel, afirmă că "discuțiile cu Statele Unite ale Americii au eșuat de facto". Premierul francez, Manuel Valls, a anunțat "o întrerupere evidentă" (a negocierilor, n.r.). Miniștrii belgieni și austrieci au spus același lucru. Puterea oamenilor câștigă. Deocamdată.

Dar lobby-iștii care au cerut această cartă pentru drepturi corporative nu renunță niciodată. În timp ce TTIP a fost alungat cu huiduieli, un alt tratat, al cărui impact probabil e aproape identic, e pe punctul să-și ia zborul. Iar acesta este mult mai avansat, așteaptă doar aprobarea finală. În cazul în care acest lucru se va întâmpla înainte ca Marea Britanie să părăsească Uniunea Europeană, este foarte probabil să rămânem blocați cu el timp de 20 de ani (nr. Autorul este britanic).

Acordul Economic și Comercial Cuprinzător (CETA) este în aparență o înțelegere între UE și Canada.Te-ai putea întreba ce rău ne-ar putea face Canada. Acordul CETA permite oricărei corporații care operează acolo, indiferent unde ar fi înregistrată defapt, să dea în judecată guvernele în fața unui tribunal internațional. El amenință să distrugă legile care ne protejează de exploatare și să împiedice parlamentele de pe ambele părți ale Atlanticului să elaboreze legi.

A spune că nu există nici un mandat pentru astfel de acorduri este un eufemism: acestea au primit un contra-mandat neechivoc. Consultarea cu privire la prevederea TTIP de a acorda noi drepturi legale pentru corporații, pe care Uniunea Europeană a lansat-o cu jumătate de gură, a primit 150.000 de răspunsuri, dintre care 97% au fost potrivnice. Dar, în timp ce alegerea este permisă atunci când vrei să cumperi unt, pentru marile decizii nu există nicio alternativă.

Nu este clar dacă parlamentelor naționale li se va permite să se opună acestui tratat. Comisarul european pentru comerț a susținut că nu este necesar: acesta poate fi pus direct pe masa Parlamentului European. Dar, chiar și în cazul în care parlamentele naționale vor avea voie să-l dezbată, li se va da doar opțiunea de a-l accepta sau a-l respinge. Conținutul este considerat a fi fost stabilit deja.

Comisia Europeană a publicat textul acordului doar după ce negocierile dintre oficialii europeni și canadieni au fost finalizate, iar textul acordului a devenit public pe surse. Este lung de 1600 de pagini. Nu are nici cuprins și nici un text explicativ. În ceea ce privește transparența, paritatea și inteligibilitatea, este echivalentul tratatelor de înstrăinare a terenurilor pe care șefii africani analfabeți au fost păcăliți să le semneze în secolul al 19-lea. Este greu de prevăzut modul în care parlamentarii ar putea lua o decizie informată în mod corespunzător.

Dacă astăzi ați vrea să cumpărați o mașină la mâna a doua, agentul de vânzări se va da peste cap încercând să vă convingă, dar va fi obligat, de asemenea, - datorită legislației UE privind protecția consumatorilor - să vă explice riscurile și limitările produsului. Dacă vreți să decideți dacă să cumpărați sau nu acest tratat comercial, nu aveți nicio astfel de protecție. Site-ul web al UE vă spune că este un set minunat de roți, dar nu veți găsi un cuvânt cu privire la riscuri.

Iată răspunsul Comisiei la întrebarea dacă negocierile CETA s-au desfășurat în secret: "Nici vorbă... Pe parcursul celor cinci ani de discuții, Comisia a organizat diverse reuniuni de dialog ale societății civile pentru părțile interesate." Am urmat link-ul pus la dispoziție și am constatat că au avut loc în total patru întâlniri, toate la Bruxelles, toate dominate de asociații comerciale corporative, susceptibile de se fi aflat pe lista scurtă oricum. Cum au fost popularizate aceste întruniri? S-a încercat măcar trecerea dincolo de un cerc ”select” de lobby-iști și acoliți? S-a făcut cel mai mic efort de a duce discuția în celelalte țări UE? Unde au fost dezbaterile, încercarea de a obține un angajament public veritabil, ca să nu mai vorbim de consimțământ? Dacă așa arată transparența, mă înspăimânt la gândul cum arată secretul.

Dupa ore întregi de luptă cu tratatul, mi-am dat seama că n-am nicio șansă să înțeleg care sunt implicațiile sale. A trebuit să mă bazez pe experții acreditați de grupuri cum ar fi Attac în Germania sau Centrul canadian pentru Politici Alternative.

La fel ca TTIP, CETA amenință să blocheze privatizarea odată produsă, ceea ce fac imposibile renaționalizarea (a căilor ferate din Marea Britanie, să zicem) sau tentativele orașelor de a prelua controlul asupra serviciilor publice în declin (așa cum a făcut Joseph Chamberlain în Birmingham, în secolul al 19-lea, punând bazele unei protecții sociale moderne). La fel ca TTIP, acesta folosește o definiție largă a investițiilor și a exproprierii pentru a permite corporațiilor să dea în judecată guvernele atunci când cred că "profiturile viitoare anticipate" le-ar putea fi amenințate de noi legi.

La fel ca TTIP, acesta restrânge modurile în care guvernele își pot proteja cetățenii. Se pare că interzice, de exemplu, norme care ar împiedica băncile să devină prea mari pentru a da faliment. De asemenea pune în pericol planurile de dezvoltare și alte forme de protecție de bun simț.

Dacă ceva nu este în mod clar exceptat din CETA, atunci este considerat ca fiind inclus. Cu alte cuvinte, în cazul în care guvernele nu identifică pe loc un risc potențial înainte ca acesta să se producă, asta este, ghinion. UE pare să fi a renunțat la prerogativele sale de a insista pentru separarea serviciilor bancare de investiții de serviciile bancare cu amănuntul.

CETA pretinde a fi un tratat comercial, dar multe dintre dispozițiile sale au foarte puțin de a face cu schimburile comerciale. Ele sunt încercări de a limita democrația în numele puterii corporative. Milioane de oameni din Europa și Canada doresc să iasă din epoca neo-liberală. Dar, astfel de tratate ne-ar bloca acolo, permițând politicii pe care am respins-o să ne guverneze dincolo de mormânt.

Dacă parlamentele resping acest tratat, (ni) se pregătește un alt acord: Acordul privind Comerțul cu Servicii (TiSA), pe care UE îl negociază în același timp cu SUA și cu alte 21 de națiuni. Guvernul Theresei May și-a exprimat deja entuziasmul, departamentul pentru comerț internațional a declarat: "Marea Britanie rămâne angajată la un ambițios Acord privind Comerțul cu Serviciile". Cam atât a durat ”recâștigarea controlului”.

Grupurile de interese din jurul marilor corporații și guvernele lor captive au încercat să impună astfel de tratate de peste 20 de ani, începând cu Acordul Multilateral privind Investiţiile (a fost distrus, ca și TTIP, prin proteste publice masive, în 1998). Lucrând în secret, fără consimțământ democratic, ei vor tot reveni la aceeași temă, în speranța că vor reuși să ne macine rezistența.

Când vi se spune că prețul libertății este vigilența eternă, nu e o glumă. Această luptă va continua pe tot parcursul vieții noastre. Noi trebuie să reușim de fiecare dată; pentru ei e deajuns să reușească doar o singură dată. Nu lăsați niciodată garda jos. Să nu-i lăsăm niciodată să câștige.

____________

Articol preluat și tradus din the Guardian 

George Monbiot este autorul bestseller-urilor: The Age of Consent: A Manifesto for a New World Order (Vremurile acceptării: Un manifest pentru Noua Ordine Mondială) și Captive State: The Corporate Takeover of Britain (Un stat captiv: Acapararea Angliei de către corpo­raţii), precum și a unor cărți de călătorie și investigație: Poisoned Arrows (Săgeți Otrăvite), Amazon Watershed (Bazinul hidrografic al Amazonului) și No Man's Land (Tărâmul nimănui). 

Foto: Cornelia Reetz / Mehr Demokratie e. V.